Alergia


Prin alergie se intelege o reactie anormala a organismului cand vine in contact repetat cu o substanta sensibilizatoare denumita alergen.

Alergenul poate patrunde in organism prin piele sau mucoase, pe cale respiratorie sau digestiva ori prin intermediul injectiilor.

Orice substanta chimica organica sau minerala poate constitui un alergen pentru anumite persoane mai sensibile: ali­mente, medicamente, praf, polen, plante, microbi, paraziti, intepa­turi de insecte, vaccinuri etc.

Reactia alergica apare imediat dupa contactul cu alergenul, de la cateva minute la cateva ore si se manifesta mai ales prin eruptii (pete) pe corp, prin mancarime a pielii, indispozitie.

Alteori aler­genul produce stranut cu scurgeri din nas, tuse cu expectoratie, greutate in respiratie, astm pulmonar etc.

La unele persoane reactia alergica este foarte puternica si produce socul alergic.

Acesta apare brusc, cu frisoane, febra, tuse sufocanta, edeme ale fetei, tulburari digestive, eruptii cutanate, pierderea cunostintei.

Interventii

Poate fi eficient numai daca se cunoaste aler­genul (alimentul, medicamentul, substanta etc.).

In acest caz se poate indeparta alergenul prin spalare, sau prin provocare de varsaturi.

Dar in marea majoritate a cazurilor nu se cunoaste sub­stanta care a produs starea alergica si atunci i se face bolnavului un tratament general.

Mai intai se sisteaza orice aliment suspectat ca a produs starea de alergie: ouale, carnea de peste, conservele si mezelurile etc.

Cateva zile bolnavul va primi o alimentatie usoara compusa din fainoase, lapte, branza proaspata, legume si fructe, ceaiuri.

Se vor evita condimentele, alcoolul.

Daca exista constipatie se va lua un purgativ usor ( ceai laxativ).

In cazul eruptiilor pe piele se recomanda medicamente antialergice: Claritine.

In acelasi scop leziunile pielii vor fi frictionate cu spirt camforat, spirt mentolat, spirt medicinal si pudrate cu talc, pentru a evita ca prin scarpinare sa se produca infectii ale pielii. Vitamina C si calciul (Clorocalcin, Calciu efer­vescent) au efecte antialergice.

Aparitia socului alergic, mai ales dupa medicamente injectabile, necesita internarea in spital, de urgenta.

Daca starea alergica se repeta se va consulta medicul care va incerca sa gaseasca alergenul ce cauzeaza boala.

Prin evitarea polenului, a prafului, a substantelor chimice alergizante si a alimentelor care se digera greu, se pot preveni recidi­vele alergice. Acelasi efect al au si schimbarea aerului, plimbarile in aer curat, nepoluat.

Alergia nazala sau guturaiul alergic se intalneste la toate varstele, dar mai ales la copii si tineri.

In aparitia bolii intervine atat sensibilitatea mucoasei nazale a bolnavului la diferite substante chimice (terenul alergic), cat si substanta chimica alergizanta (alergenul).

In majoritatea cazurilor alergenul este constituit din polenul florilor.

De aceea alergia nazala se intalneste  cand infloresc plantele graminee.

Dar, boala poate apare in tot timpul anului, fiind provocata si de alti alergeni: praf de casa, par de animale, fulgi, medicamente, insecticide, detergenti, alimente etc.

Infectiile gatului si cele ale nasului, frigul, polipii, vegetatiile, aerul poluat sunt de asemenea factori care favorizeaza aparitia crizei alergice.

Dupa contactul cu alergenul, bolnavul este cuprins brusc de stranut si tuse, are senzatia de infundare a nasului, de scadere a simtului mirosului si de greutate in respiratie.

Din nas se scurge un lichid abundent, limpede, apos.

Uneori ochii lacrimeaza si fata este congestionata.

Criza alergica dureaza de la cateva minute la cateva ore si de multe ori se vindeca de la sine.

Primele ingrijiri.

Sunt la fel ca in cazul alergiei: picaturi in nas, medicamente antialergice ( calciu) si sedative .

Prevenirea alergiei nazale se face prin evitarea cauzelor declansatoare, prin respirarea de aer curat (aer de munte), eventual prin schimbarea temporara a localitatii sau locuintei.

Tratamentul de baza consta din desensibilizarea la alergeni, efectuata de catre medic.