Reguli de baza ale dietei ideale

Cele trei reguli de baza ale dietei ideale sunt:

Diversitatea

Ea presupune consumarea unei mari varietati de alimente, care sa furnizeze organismului toate substantele nutritive esentiale (proteine, lipide, glucide, vitamine, saruri minerale). Numai asa putem evita starile carentiale.

Simplitatea

Implica prelucrarea cat mai limitata a alimentelor: cel mai bine consumate in stare cruda sau, daca este posibil, pregatite pe baia de aburi, sub presiune, pe gratar, la cuptor ori prin fierbere; cat mai rar prin prajire in ulei. Astfel le reducem mai putin continutul in principii nutritive.

Puritatea

Alimentele pe care le mancam e bine sa provina din zone nepoluate, iar la cultivarea lor sa nu se fi utilizat deloc (sau doar in cantitate foarte redusa) ingrasaminte chimice. In cazul preparatelor procesate, conservate si depozitate pe timp indelungat, e indicat sa nu fi fost utilizati aditivi (asa numitele E-uri) dintre cei nocivi sanatatii. Cum si apa este un ”aliment vital”, trebuie sa respecte la randu-i o serie de reguli de potabilitate.

Oricat de intelept ar fi indemnul ”mananca pentru a trai, si nu trai pentru a manca!”, fiinta umana nu priveste hranirea doar ca pe un act exclusiv destinat supravietuirii. Omul nu se poate declara pe deplin satisfacut atunci cand si-a astamparat foamea cu un aliment care ”nu-i spune nimic”, indiferent cat de sanatos ar fi acesta. Asa s-a ajuns la actualele preocupari in domeniul cercetarii comportamentului alimentar sa se grupeze spre doi poli.

Unul este cel analitic, pragmatic, al fiziologiei si biochimiei, care se ocupa de procesele de digestie si metabolism. Disciplinele medicale corespondente sunt gastroenterologia, endocrinologia si igiena alimentara.

Celalalt pol, mai subtil, priveste alimentul ca stimulent al tonusului afectiv individual, ca element cu semnificatii simbolice. Are ca obiect de studiu si tehnicile-specific fiecarui popor ori grup uman (un fel de etnoalimentatie)- de procurare si preparare a alimentelor, precum si regulile dupa care trebuie sa fie ele consumate (recomandari, norme, obiceiuri).

Omul isi impleteste nevoile ancestrale legate de hrana, cu nevoi care sunt produsul vietii socio-culturale. Foamea tine mai putin de fiziologie; ”pofta si preferintele” tin mai mult de psihologie colectiva, reflecta premisele cultural-istorice, dar sunt influentate si de experienta personala de viata.

Studiul comportamentului alimentar ne mai arata ca, asa cum gusturile se invata, se mostenesc, se si pot, la nevoie, dezvata.