Cancer

Dezordini celulare complexe, cancerele sunt maladii de natura cardiovasculara, cele mai frecvente cauze ale mortalitatii. Din fericire, in ziua de astazi se reuseste vindecarea unui cancer din doua.

Prevenirea si depistarea precoce raman, insa, cele mai bune optiuni pentru vindecare.

Multe cancere se datoreaza noxelor din mediu, care asediaza un ins predispus genetic. Nimeni nu este la adapost de cancer, dar, prin masuri simple, poate contribui la reducerea propriului risc.

Lupta impotriva cancerului este treaba fiecaruia dintre noi si trebuie sa ne ocupam de acest lucru cu atat mai mult daca facem parte dintr-un grup de risc.

Ne putem proteja de cancer?

Daca aceasta maladie a fost considerata multa vreme ca fiind legata de batranete, in ziua de astazi “se stie ca la originea dezvoltarii sale se afla numeroase cauze. Cercetatorii au aratat ca trecerea unei celule „normale” la faza de celula canceroasa este un proces complex, putand sa se desfasoare pe o perioada de mai multi ani. Numerosi factori pot determina interventia acestor transformari.

Factorii de risc

Fumul de tigara, alcoolul, anumite deprinderi alimentare, soarele, razele X, diferiti virusi, precum si substantele chimice, de sinteza sau naturale, prezente in aer, in apa si la locul de munca, al caror numar este, din fericire, relativ redus, pot fi astfel de factori.

Se apreciaza in momentul de fata ca 3 cancere din 4 se datoreaza comportamentului individual sau mediului inconjurator. Peste jumatate dintre acestea ar putea fi evitate, datorita catorva reguli simple de igiena de viata si unor schimbari de comportament.

Tutunul

In ziua de astazi, toata lumea cunoaste pericolul tutunului pentru sanatate.

Suprimand tutunul aproape un deces de cancer din trei ar putea fi evitat.

Tutunul este raspunzator de:

90% din cancerele la plamani,

50-70% din cancerele cavitatii bucale, esofag, laringe (asocierea dintre tutun si alcool sporeste riscul acestor forme de cancer),

40% din cancerele de pancreas,
10% din cancerele de vezica.

Tutunul intervine si in cancerul cailor urinare si al rinichilor, al colului uterin, al stomacului si in anumite forme de leucemie.

Lasati-va de fumat

Durata tabagismului este factorul cel mai important in determinarea riscului: daca fumati 20 de tigari pe zi, timp de 10 ani, riscul este mai scazut decat daca fumati 10 tigari pe zi timp de 20 de ani. De fapt, trebuie sa ne lasam complet de fumat si nu numai sa reducem consumul de tutun. Riscurile de mortalitate din cauza cancerului diminueaza, pe masura ce se acumuleaza anii fara tutun. Trebuie sa socotim cca 15 ani pentru ca, la vechii fumatori, nivelul intoxicatiei sa se apropie de cel al nefumatorilor. Ideal ar fi sa nu incepem sa fumam niciodata.

Cu riscul de a intra pe moment in conflict cu copiii dvs. adolescenti, interziceti-le ferm sa se apuce de fumat. Astfel, abtinandu-se (cel putin) sa fumeze in prezenta dvs., vor ramane, in cel mai rau caz, fumatori ocazionali, cata vreme vor sta cu dvs. Si, cum acest prost obicei se deprinde, de cele mai multe ori, in adolescenta, interdictia impusa de dvs. va fi una dintre cele mai bune sanse de a nu se transforma in adevarati fumatori.

Alcoolul

10% din cancere sunt legate de consumul excesiv de alcool. Acestea sunt cancerele cavitatii bucale, faringelui, laringelui, esofagului si ficatului.

Alcoolul si tutunul: un cocteil periculos

Consumul de alcool si tutun sporeste riscurile de cancer al cailor aero-digestive superioare (cavitate bucala, laringe, faringe, esofag). Efectele lor se combina si se multiplica. Astfel, riscul de cancer la esofag este:

De 5 ori mai mare, pentru cineva care bea peste un litru de vin pe zi, decat pentru cineva care consuma mai putin de 1 litru.
De 10 ori mai mare, pentru cineva care fumeaza peste 20 de tigari pe zi, decat pentru un nefumator.
De 50 de ori mai mare, pentru o persoana care bea peste un litru de vin pe zi si care fumeaza peste 20 de tigari pe zi, decat pentru cea care bea cu moderatie si care nu fumeaza.

Prea des in ziua de astazi, fumatul si consumul de alcool sunt, pentru tineri, adevarate ritualuri, care marcheaza trecerea la varsta adulta. Totusi, inca din adolescenta trebuie deprinse obisnuinte sanatoase de igiena de trai, deoarece intotdeauna este mai greu sa ne oprim, decat sa nu incepem deloc.

Alimentatia

Studiile au demonstrat ca ar putea exista o legatura intre anumite deprinderi alimentare si cancer: 25-30% dintre cazurile de cancer ar putea fi legate de factorii alimentari. Cateva recomandari simple pentru o alimentatie sana­toasa pot fi retinute in cele ce urmeaza. Pentru a manca mai bine, doua cuvinte sunt de retinut: moderatie si varietate.

Evitati sa va ingrasati

Persoanele a caror greutate depaseste cu 40% greutatea ideala au un risc de cancer mai mare cu 33% pentru barbati si cu 55% pentru femei. A fost demonstrat faptul ca obezitatea joaca un rol de favorizare in cancerul la san, la uter, la prostata, la colon si la rect.

Limitati grasimile

Carne, unt, oua, branza: aceste alimente contin grasimi animale care favorizeaza riscul dezvoltarii mai multor forme de cancer (la san, la colon, la prostata, la pancreas). Preferati-le carnea de peste si cea de pasare.

Paine integrala

Aceasta contine fibre vegetale care, usurand tranzitul intestinal, par sa aiba un rol protector fata de cancerul de colon. Din acelasi motiv, consumati multe cereale.

Evitati alimentele afumate, sarate sau la gratar

Acestea contin substante (nitriti, gudroane, grasimi carbonizate) care poseda un anumit potential cancerigen, mai ales in ceea ce priveste cancerul la stomac.

In timp ce speranta de viata a fiintei umane se imbunatateste continuu, odata cu diminuarea acestor agresiuni, paradoxal se constata ca frecventa cancerului creste si ea, in acelasi timp cu cresterea duratei medii de viata.

Cum sa admitem, astazi, ca 3/5 din mortalitatea generala a omenirii revine unor boli ca maladiile cardiovasculare si cancerului ?!

Cum putem admite ca din aceste doua maladii, mortalitatea prin cancer, in afara unor cauze de mica proportie, proprii organismului si a unui fond natural de baza, nociv, al mediului inconjurator (radioactivitatea naturala), sa fie atribuita si legata, in mare parte, de trei cauze principale, ce pot fi, aproape in totalitate, evitate prin vointa omului: tutunul, alcoolul si alimentatia (cu erorile ei cunoscute) ?!

Reiese clar, o cauza comuna – abuzul — notiune prezenta in explicatia marilor factori de patologie ce stau la baza aparitiei a numeroase maladii.

Fumatul tutunului este prima cauza ce determina 70 — 80 % din cancerul de plaman (in special cel epidermoid sau cu celule mici, ca variante histologice).

Toata lumea este de acord ca in cancerul plamanului, abuzul de tutun reprezinta o cauza importanta in aparitia bolii, prin fumul nociv rezultat din arderea tigarii (hartia, plus tutunul), care contine o serie de cancerigeni, in principal substata chimica benzo(a)pirenul, dar si alte hidrocarburi policiclice aromatice (HPA) sau N-nitrozamine volatile.

Dar tutunul, prin fumul degajat si inspirat al tigarilor arse este o cauza si in aparitia altor localizari neoplazice, cum este cancerul stomacului, cancerul pancreasului, al vezicii urinare, chiar cel al colului uterin si al glandei mamare, la femei.

Se pare ca in ultimul timp, in unele tari, cancerul plamanului la femei a crescut ca numar de cazuri (se asteptata sa se mareasca frecventa lui si mai mult in viitor).

Se constata acest fapt, odata cu consumul din ce in ce mai mult al tutunului, mai ales de catre adolescenti si femeile tinere si chiar, cu un mare risc si cu im­plicarea unei enorme responsabilitati, uneori si de catre femeile insarcinate.

Referindu-ne acum numai la aceasta principala cauza de aparitie a cancerului (tabagismul), societatea, deci legislatorul, nu a reactionat multa vreme importiva acestui inamic al sanatatii publice (foarte slab sau deloc in unele tari), nefiind prea mult motivat si constrans.

Aproape in toate tarile, producatorul nu a fost obligat la reducerea comercializarii tutunului (fiind monopol de stat, inseamna ca statul beneficiaza de un castig indirect pe seama “slabiciunii” consumatorului, ca si de pe urma altor produse, ca alcoolul).

Acceptarea modului de viata si desfasurare a ei depinde, in cea mai mare parte, de om, iar el nu poate ignora ca multe din aceste boli produc acea crescuta mortalitate a speciei umane.

Omul este adesea vinovat, caci el este cel care decide in cea mai mare masura destinul sau prin comportamentul pe care il are.

El poate preveni si participa la ameliorarea, tratarea si vindecarea unei mari parti din grupa acestor boli grave.

Alimentatia, prin produsele sale, poate deveni atat de modificata si complexa, in primul rand prin adaugarea crescuta si continua de componente nealimentare, aditive (multe dintre acestea cu un prag toxic) si, in al doilea rand, datorita unor contaminanti (cunoscuti sau necunoscuti), care genereaza terenul unei forme cu continut nutritiv neechilibrat, necorespunzator.

Agentii toxici din apa, din aer si din sol, ajung la nivelul organismului uman prin consumarea acestor alimente, fie direct, prin produsele deja poluate, fie indirect, prin contaminarea cu substante nocive din mediul inconjurator, in cursul producerii si prelucrarii acestor produse alimentare.

Aceste numeroase si diverse elemente si substante chimice cu efect toxic, prezente in consum, mai ales cu originea din regnul vegetal si animal, au potentialul si calitatea de a provoca sau mentine un proces de perturbare sau alterare a activitatii fiziologice normale a unor celule, sisteme sau organe ale corpului omenesc.

Comparativ, in acelasi mod sau, uneori, chiar diferit si a altor fiinte din alte specii.

In ponderea factorilor ce intervin in frecventa si raspandirea cancerului, luati in consideratie sunt si cei legati de activitatea profesionala.

Aproximativ, 5 — 10 % din cancerele la barbati si 3 — 5 % din cancerele la femei, se pare ca sunt datorate unor agenti implicati in cancerogeneza, legati de riscul ocupatiilor profesionale.

Organismul uman este supus unor reinnoiri celulare permanente (aproximativ 200 miliarde de celule din organism mor in fiecare zi), adica fiecare celula care si-a indeplinit, in timp, programul ei morfo- functional fixat genetic, va fi inlocuita (in majoritatea numarului lor) printr-o alta celula fiica, ce va indeplini acelasi program de continui­tate a existentei sale.

Acest act de inlocuire este realizat de celule speciale, numite celule mama (suse), care dispar mult mai lent si a caror moarte (apoptoza) este si ea programata, ca timp.

Ele au un potential de inmultire ca celulele embrionare, avand un dinamism condnuu in tot lungul vietii, de la faza embrionara si pana la sfarsitul lor codificat de activitate, dar, apoptoza lor si a descendetilor este mult mai accentuata in perioada de imbatranire.

O alimentatie echilibrata, un comportament de viata sanatos, pot contribui ca organismul nostru sa ramana mult timp cat mai tanar si fericit, pana la semnalul “orologiului” final, programat

Deci, una din marile responsabilitati ale omului, privind frecventa a doua grave maladii – cele cardiovasculare si cancerul – este importanta acordata comportamentului corect fata de nutritia sa, in plus, odata cu aparitia fenomenului de imbatranire.

STRESUL SI CANCERUL

Este destul de dificil a contura, la om, un profil psihologic care ar crea suspiciunea unei legaturi cu o viitoare aparitie a unei localizari in cancer, mai ales in a-l individualiza si a-i preciza caracterele somatice, ce ar putea raspunde cu sensibilitate patogena acestor numerosi agenti ai stresului de diferite origini.

Dar, ce se poate spune mai clar este ca echilibrul dinamic si fiziologic al individului poate fi tulburat si homeostazia organismului sau poate fi amenintata de o serie de factori cauzali, cum sunt si “agentii stresanti”, prin implicarea lor ca risc in procesul atat de complex de cancerogeneza, ce sta la originea atator localizari in cancer.

Acesti factori de stres pot fi foarte numerosi.

Este interesant de aratat ca agresiunile stresante ce sunt implicate ca risc in aparitia cancerului si pe care le vom lua in discutie (de altfel, foarte numeroase) se opresc, prin efectul lor psiho- neurosomatic, la limita ce le desparte de intregul cortegiu clinic, evident patogenic, special al adevaratului soc alterativ fizio-somatic (aici, neluat in calcul).

Deci, preocuparea speciala este fata de acel aspect “cotidian” al fenomenului postagresional, stresul obisnuit, “ordinar”, de la aspectul lui infraclinic sau slab sesizabil, la evidente simtomatologice (mai ales psihice), cu precadere la interpunerea si implicarea lui, indirecta, in lungul drum al modificarilor spre malignizare a elementelor cito-morfologice.

Desi efectorii hormono-neurofiziologici ai acestui traseu post-agresional sunt, in mare parte, aceeasi si la soc si la stres, intensitatea, adaptarea si reversibilitatea lor in programarea finalizarii postagresiunii caracterizeaza asa- zisa benignitate a acestuia din urma.

Factorii de stres pot avea originea in stari cu diferite amplitudini conflictuale ale fiintei umane,  ca cele de contrarietate; cele de frica fata de boala, de suferinte morale, fizice sau biologice grave ; ca cele ce provoaca emotiile de nereusita sau chiar de reusita; ca cele de decizie in fata rezolvarii unei probleme capitale ce genereaza tensiuni; ca si cele create de grijile importante, de surmenaj, de zgomotul permanent din mediul de viata (domestic si profesional) si de multe altele, ce pot, astfel, completa tabloul cauzelor de stres.

Cauzele enumerate pot contribui sau determina, la inceput, o anume reactie neurofunctionala, global metabolica (cu punct de plecare central), ce se poate repercuta asupra functionalitatii unui tesut sau organ sensibil ce devine, astfel, focar-tinta si care reactie, se rasfrange, la fel, indi­rect, disproportionat asupra intregului organism (actionand ca un adevarat sistem integrat).

Acesta este circuitul care, prin elaborarea complexului de mediatori neuro-vegetativi si endocrini, actioneaza si creeaza o adevarata tulburare a homeostaziei functionale a unor organe si tesuturi si, uneori, modificari somatice, contribuind, astfel, la aparitia si dezvoltarea patologiei unor boli, ca si a terenului unui posibil risc crescut in cancer.

Acesti factori stresanti, actionind asupra sistemului simpatic si parasimpatic, care sisteme, unul stimuleaza si celalalt incetineste functiile metabolice, pot provoca, intr-o stare de varf a activitatii lor, o acumulare indirecta de “deseuri moleculare”, primul, prin diminuarea eliminarii si al doilea, prin diminuarea metabolizarii lor.

In plus, se pot adauga si modificari de metabolism propriu-zis sau modificari de volum vascular, in special cea de hipoirigare sanguina prin vasoconstrictie, producand dezechilibre metabolice si morfo-functionale care pot ajuta si pregati, astfel, dezvoltarea unui posibil risc in cancer, dar nu ca factori de initiere, ci ca factori, in special, de promotie.

Se cunoaste ca un stres cronic poate participa, ca factor favorizam, la aparitia sau evolutia unei tumori (persistenta sau repetarea actiunii unui agent agresor face parte, ca mecanism, si din caracterizarea cancerogenezei).

In orice caz, privind legatura eventuala intre aparitia unei tumori si a unui adevarat stres (“traumatism psihic), acest eveniment trebuie cautat cu mult timp in urma (poate ani).

In general, se pare ca de expresia acestei “legaturi” sunt legati mai mult indivizii ai caror stres este “interiorizat” (tip comportamental Q, ceea ce face ca efectul sa aiba un raspuns exacerbat si mai puternic reprezentat somatic (anatomo-functional).