Coma

Coma este o stare de boala generala de alterare profunda a functiei creierului si care se manifesta prin pierderea partiala sau totala a cunostintei, a miscarilor voluntare, a sensibilitatii con­stiente, dar cu pastrarea respiratiei si a activitatii inimii.

Bolnavul pare ca doarme adanc, spre deosebire de somnul normal, nu poate fi trezit, nu se poate comunica cu el, nu raspunde la strigarea pe nume.

In cazuri mai grave, nu raspunde la ciupirea sau inteparea pielii si nu mai poate inghiti apa si alimentele.

Comele se datoreaza urmatoarelor cauze: hemoragia si trau­matismele cerebrale, intoxicatiile cu alcool etilic, alcool metilic, etilenglicol, benzina etc., dupa infectii (hepatita, meningita, encefalita), in diabetul netratat, dupa tratamentul cu doze mari de insulina etc.

Deoarece simp­tomele sunt asemanatoare in toate comele, numai medicul, care va fi chemat de urgenta, va putea stabili cauza si tratamentul corespunzator.

De aceea, bolnavul in coma nu va fi transportat la spital decat la indicatia medicului si cu ambulanta.

Vom aminti mai jos cateva come frecvent intalnite.

Coma alcoolica

Acest tip de coma este consecinta consumului excesiv de bau­turi alcoolice (alcool etilic si mai rar alcool metilic).

Pe langa semnele general amintite, aerul respirat de intoxicat ca si varsa­turile au miros de alcool.

Uneori punerea diagnosticului este usurata de martori, de locul unde se gaseste alcoolicul (pe strada, langa localurile publice) sau de o sticla insotitoare care miroase a bauturi alcoolice.

Coma apoplectica

Coma diabetica

Acest tip de coma se suspecteaza totdeauna la un bolnav dia­betic cunoscut.

Declansarea comei se datoreaza nerespectarii regimului alimentar (consum excesiv de glucide) sau tratamentu­lui nesatisfacator al diabetului.

In toate cazurile, zaharul din sange creste foarte mult, peste 3-4 g la litru de sange.

Uneori coma apare la persoane care nu stiu ca sufera de diabet, mai ales dupa o masa copioasa, cu ocazia unei petreceri.

Coma diabetica nu apare brusc, ci incepe cu simptome pre­vestitoare ca: ameteala, oboseala, somnolenta, tulburari digestive (lipsa de apetit, greata, varsaturi).

Pulsul devine frecvent, respi­ratia greoaie si neregulata, membrele devin reci si bolnavul isi pierde cunostinta intrand in coma.

Aerul expirat de bolnav miroase a acetona sau a mere coapte in cuptor.

In stabilirea starii de coma diabetica, de un real folos este marturia familiei sau a cunostintelor care confirma diagnosticul de diabet.

Interventii :

Deoarece in coma diabetica nu este alt tratament decat o injectie de insulina, diabeticul va fi transportat imediat la spital.

Pana atunci, bolnavul va fi culcat si incalzit daca este frig.

Daca poate inghiti, se va hidrata cu apa sau ceaiuri neandulcite.

Coma insulinica

Aceasta coma se intalneste tot la bolnavii de diabet, dar de data aceasta la cei care sunt in tratament cu insulina, de unde si denumirea de coma insulinica.

Cauza care produce coma este fie o doza prea mare de insulina, fie ca bolnavul, dupa ce a facut injectia, nu se alimenteaza cu suficiente glucide si atunci scade rapid concentratia de zahar din sange (hipoglicemie).

Semnele acestei come trebuie cunoscute de anturajului familial sau de la locul de munca al diabeticului, deoarece acesta nu-si da seama de momentul cand intra in coma.

Astfel, la inceput, in primele minute, bolnavul are senzatia de foame si, daca in acel moment mananca ceva, pericolul unei come este inlaturat.

Daca trece aceasta perioada, bolnavul devine linistit, vorbeste singur, are o stare de euforie, chiar fredoneaza ceva, sau, din contra, devine agitat.

In continuare, prezinta tremuraturi, transpiratii, salivatie, are o stare de oboseala, de somnolenta, simte mainile si picioarele grele si cauta sa se aseze pe ceva.

Apoi, dupa un timp, starea sa se agraveaza, privirea ai este fixa, are falcile inclestate, muschii incordati, isi pierde vorbirea logica, respira cu greutate, pierde cunostinta si, in scurt timp, dupa cateva ore de la injectia cu insulina, intra in coma.

In coma insulinica, spre deosebire de cea diabetica, respiratia bolnavului nu are miros de acetona.

Interventii :

In acest timp de coma, se acorda primul ajutor numai daca se cunoaste sigur ca bolnavul este diabetic si ca a facut de curand o injectie cu insulina sau a luat alte medicamente antidiabetice.

Pentru aceasta se vor intreba membrii familiei sau colegii de ser­viciu, daca urmeaza un tratament cu insulina si daca a mai avut simptome asemanatoare.

In situatia sigura de coma insulinica, salvarea bolnavului con­sta in administrarea rapida de zahar.

I se da sa bea un pahar cu apa in care s-a dizolvat o lingura de zahar, un pahar de sirop, miere, suc de fructe, dulceata, gem etc.

Daca bolnavul nu poate inghiti, este inconstient sau are dintii inclestati, atunci i se introduce fortat in gura (intre dinti si obraji) doua lingurite de zahar sau bomboane pisate, miere etc.

(Nu i se vor introduce in fundul gatului pentru ca este pericol de a-i produce asfixie!) in lipsa dulciurilor de mai sus se pot folosi biscuiti, fructe, paine, prajituri.

Daca bolnavul isi recapata cunostinta dupa 5-10 minute, inseamna ca a fost vorba de o coma insulinica.

In caz contrar nu i se vor mai da dulciuri, caci daca exista o coma diabetica, zaharul ii va agrava starea.

In aceasta situatie se va transporta de urgenta bolnavul la spital, unde, pe baza analizelor sangelui, se va preciza daca este vorba de o coma insulinica sau de una diabetica.

Pentru prevenirea comei insulinice, bolnavii de diabet care urmeaza tratament cu insulina, in special cu insulina-retard, tre­buie sa aiba intotdeauna la ei zahar sau unul din dulciurile (glu­cidele) mentionate mai sus, iar anturajul din jurul bolnavului sa cunoasca simptomele comei hipoglicemice.