Convulsie

Prin convulsie se intelege acea stare de boala care produce contractii puternice, involuntare ale unor grupe de muschi (con­tractii localizate) sau a tuturor muschilor organismului (contractii generalizate).

Convulsiile se intalnesc mai frecvent la copiii mici in timpul bolilor infectioase cu febra mare, in diferite intoxicatii, in sarcina, in epilepsie, isterie, in tetanos, pre­cum si in cazul scaderii calciului din sange.

Mai rar convulsiile apar dupa consumul de medicamente.

In astfel de cazuri nu se poate face tratamentul convulsiilor la domiciliu.

Este insa impor­tant ca persoanele care au observat criza de convulsii a bolnavu­lui sa stie sa explice exact medicului modul cum s-a produs.

Interventii :

Bolnavul si, in special, copilul bolnav, care a prezentat o criza de convulsii, va fi culcat pe spate, intr-o camera linistita, lipsita de zgomote si de lumina puternica.

Capul copilu­lui va fi inclinat intr-o parte, iar intre dinti i se va pune o batista sau o carpa pentru ca in timpul contractiilor sa nu-si muste limba.

Nu i se vor face copilului frictionari, nu va fi lovit cu palma peste fata sau stropit cu apa rece, caci orice excitatie poate agrava con­vulsiile.

In lipsa febrei se pot face bolnavului impachetari calde generale.

Daca febra este mare, i se pot aplica comprese reci cu apa la temperatura camerei si i se administreaza medicamente antitermice (Paracetamol, Aminofenazona), de preferinta in supo­zitoare.

I se mai pot da medicamente anticonvulsivante (Fenobarbital, Diazepam, Lizadon supozitoare) in doze pentru copii.

Daca bolnavul se sufoca, se face reanimarea respiratorie.

Dupa criza, bolnavul va fi consultat de un medic, pentru a fi tratat corespunzator, cunoscand ca de cele mai multe ori, convul­siile se pot repeta. Familia are sarcina importanta de a respecta cu strictete tratamentul indicat.