Epistaxis
Scurgerea sangelui din nas (epistaxisul) este cauzata uneori de un traumatism al nasului: cadere, lovire, introducerea degetelor sau a unor corpi straini in nari (mai ales de catre copii).
Alteori, hemoragia nazala apare dupa un efort, tuse, stranut, dupa suflarea fortata a nasului sau dupa aplecarea capului in jos, mai ales in sezonul cald.
Epistaxisul se datoreaza ruperii unor mici vase de sange, mai ales la acele persoane care au o mucoasa nazala mai fragila.
Vegetatiile adenoide, polipii (la copii), bolile infectioase acute, respirarea de praf sau substante chimice iritante se pot insoti de epistaxis.
Bolnavii cu hipertensiune arteriala pot sa prezinte o hemoragie nazala, atunci cand tensiunea lor arteriala creste foarte mult, sangerarea constituind astfel un semnal de alarma ca s-a rupt „supapa de siguranta” nazala.
Persoanele cu boli de sange sau de ficat sunt mai predispuse la hemoragie nazala.
In marea majoritate a cazurilor, hemoragia se observa numai pe o singura nara.
Interventii :
Hemoragia nazala este, de obicei, mica si se opreste singura, dupa ce s-au scurs cateva zeci de picaturi de sange.
Totusi daca hemoragia nu se opreste, primul gest care trebuie facut de bolnav sau de alta persoana este sa apese cu un deget, comprimand nara care sangereaza, timp de un sfert de ora.
Dupa aceea se slabeste in mod treptat presiunea, indepartand degetul.
Bolnavul va fi descheiat la gat pentru ca gulerul sa nu apese pe vasele gatului, creand o presiune sanguina mare la cap.
Tot in acest scop, persoana cu epistaxis nu va sta culcata la orizontala ca sa-i creasca presiunea sangelui la cap, ci pe un scaun cu spatar sau in pat, rezemata de o perna.
Se vor pune comprese reci pe frunte si la radacina nasului, cu scopul de a produce constrictia (ingustarea) vaselor sanguine si se va linisti bolnavul care, la vederea sangelui, intra in panica.
Nu se va tine bolnavul in apropierea unei surse puternice de caldura (foc, soare) care produce dilatatia vaselor sanguine.
Daca, totusi, hemoragia nu se opreste, se va introduce in nara sangeranda un tampon cu vata, o fasie de compresa sau o carpa curata, umezita cu ser fiziologic, cu apa oxigenata, cu apa slab sarata ori cu solutie de Fedrocaina.
Acest tampon va fi suficient de mare si de indesat, incat sa poata presa si astupa vasul de sange rupt.
Dupa 6-8 ore, tamponul se scoate foarte incet si numai dupa ce, mai inainte, s-a anmuiat cu unul din lichidele mentionate mai sus.
Bolnavul va sta cu capul inclinat intr-o parte pentru a putea scuipa intr-o farfurioara sangele care se scurge spre fundul gatului, cu scopul de a putea aprecia cantitatea de sange pe care o pierde pacientul.
De aceea sangele nu se va inghiti (mai ales de catre copii), caci se creeaza falsa impresia ca hemoragia s-a oprit.
Pentru ca sangele sa nu se scurga pe gat, ci pe nas, bolnavul va sta pe scaun cu capul aplecat spre inainte.
Daca prin metodele folosite hemoragia nu se opreste si este destul de mare, ea poate sa provoace o anemie grava care sa ameninte viata bolnavului
In acest caz se va chema „Salvarea” sau se va transporta bolnavul la o unitate medicala.
Chiar daca hemoragia s-a oprit, bolnavul va merge dupa aceea la medicul ORL-ist pentru a-i face tratamentul necesar (cauterizare) in vederea preantampinarii recidivelor.
In final, va trebui tratata boala de baza care sta la originea epistaxisului: hipertensiunea arteriala, bolile de sange, de ficat etc. Sangerarile mici si repetate vor fi tratate cu calciu si vitamina C.