Polimiozita

Polimiozita este o boala inflamatorie musculara cronica, de cauza autoimuna si care determina scaderea in grade variabile a fortei musculare.

Boala intereseaza o anumita parte a musculaturii, numita musculatura striata, pielea (si atunci se numeste dermatomiozita) si tesutul conjunctiv în general. Evolutia acestei afectiuni poate fi acuta, subacuta sau cronica, iar instalarea ei se petrece in general începand cu a doua decada de viata. Adeseori se asociaza cu alte boli autoimune, colagenoze, afectiuni canceroase.

Cauzele

Cauza bolii nu este cunoscuta. Se considera ca terenul genetic, reactia imuna concretizata in productia de anticorpi si diversi factori de mediu, in special virali, toxici si medicamentosi (alcool, cocaina, corticosteroizi, colchicina, statine si alte medicamente care determina scaderea nivelului sanguin al colesterolului, hidroxiclorochina), contribuie la aparitia bolii.

Acest lucru se intampla odata cu invadarea de catre celulele albe, in cadrul procesului imun, a musculaturii, de unde direct sau prin luperproductia de autoanticorpi afecteaza fibrele musculare producand simptomatologia caracteristica bolii, adica slabiciunea musculara.

Evolutia ulterioara este asemanatoare cu a oricarei boli cronice, caracterizate prin acutizari si remisiuni.

Care sunt simptomele polimiozitei?

Caracteristica bolii este slabiciunea musculara, care intereseaza acea parte a musculaturii membrelor din vecinatatea trunchiului, numita musculatura proximala.

Ca urmare a acestei determinari, acesti bolnavi intampina dificultati in urcatul si coboratul scarilor, in flexia coapselor pe abdomen, in ridicarea bratelor si a diferitelor obiecte, in pieptanat, iar in formele grave, ridicarea capului de pe perna sau in mentinerea corpului in pozitie ridicata, in fazele tardive este afectata si musculatura situata la distanta de trunchi (musculatura distala).

Pot apare si tulburari de inghitire (disfagie).

Un alt simptom intalnit frecvent, dar nu atat de caracteristic, este durerea musculara, uneori atat de intensa, incat bolnavul nici macar nu suporta atingerea.

Tulburarile in activitatea plamanilor si a inimii nu sunt o raritate.

Manifestarile tegumentare din cadrul dermatomiozitei constau in aparitia unei eruptii rosiatica, in special pe fata (insotita de un edem periorbitar violaceu- liliachiu, pe tegumentele scalpului, pe decolteu, pe gat si umeri, si din mici pete proeminente de culoare rosu-violet, pe fata dorsala a articulatiilor mainilor (nodulii Gottron), exfolierea mainilor care seamana cu mainile unei spalatorese, si calcificari, uneori extinse, la nivelul tesuturilor moi.

Cum se poate tratata aceasta afectiune?

Tratamentul acestei boli consta in administrarea de doze mari de corticosteroizi (de exemplu Prednison) la recomandarea medicului si, în cazurile in care acestia nu sunt eficienti, se asociaza tratament citostatic (azatioprina, dupa unii autori metotrexat), sau imunoglobuline administrate intravenos.

Exercitiul fizic sub indrumarea unui kinetoterapeut cu experienta este recomandat in scopul evitarii tendintei acestei afectiuni de evolutie catre atrofii musculare.